Daca e februarie, la Sighisoara e Blues!

Articol de Doru Ionescu

 

A mai trecut o iarnă, şi la Sighişoara a mai intrat în amintire o ediţie (a patra) a deja tradiţionalului festival organizat de Fundaţia « Sighişoara Blues Hospital » (14 – 16 feb. 200 cu sprijin de la Primăria oraşului. Nici o greşeală, melomanii din toată ţara s-au mai „vindecat” o dată de blues, umplând la refuz sala Mihai Eminescu din oraşul medieval sau… urmărind emisiunile „Remix” din martie la TVR Cultural. Din păcate, ca martor ocular o spun, ca şi la trecutele ediţii, oricât v-aţi fi bucurat de selecţiunile noastre din concert şi de interviuri, nu se compară cu amploarea recitalurilor, ori cu nopţile de jam session stinse în zori!

A fost, de departe, cea mai tare ediţie prin participarea internaţională! Singura trupă românească a fost în acest an „Survolaj”, care a făcut cinste „reprezentării”, în sensul în care a cântat din repertoriul de-nceputuri (plus ceva preluare, cum fac marii artişti de oriunde, fiind vorba de blues) piese proprii apropiate stilistic de egida manifestării. În aceeaşi seară, nemaipomenitul Tatrai Tibor (timp de 12 ani cel mai bun chitarist al Ungariei, şcolit în trupa regretatului Radics Bela!) şi „Magyar Atom” au omagiat „la nivel” monştri sacri ca Jimi Hendrix, Eric Clapton, J J Cale, Steve Winwood…

A doua seară a debutat tot cu un grup maghiar, „Someday Baby”, un trio inedit afişând fără prejudecăţi piese în vechea manieră delta blues, la intersecţie cu twistul! Cu un lider aproape carismatic la chitară (dobro!) şi voce şi având pe post de basist un interpret la tubă (pe alocuri şi la… pet!), grupul – altfel necunoscut „degustătorilor” – s-a bucurat de succes; binemeritat, am văzut pe net, în 2006 maghiarii lansând un prim CD bine primit chiar la americani acasă!

Apogeul festivalului s-a consumat cu siguranţă la recitalul „Sugar Blue”, poate cel mai mare muzicuţist al momentului, însoţit de grupul său italian cu care cântă de câţiva ani. Îl mai intervievasem în toamnă, atunci când Marcian Petrescu („omologul” român) l-a adus într-un turneu de cluburi româneşti, dar nu l-am putut „savura” live, aşa cum am făcut-o la Sighişoara… Muzicianul (premiat Grammy!) care apare pe atâtea discuri „Rolling Stones”, Willie Dixon, Bob Dylan, Brownie McGhee, Louisiana Red, Stan Getz şi atâţia alţii, a cântat deopotrivă standarde şi compoziţii de-ale sale (are cel puţin trei discuri editate în nume propriu), între care şlăgăroasa „Lip Service And Lies” ori recenta „Bluesman”, bisând până… li s-a făcut „milă” celor din sală! Asta între două jam sessions, reinventând iar şi iar bluesul cu revoluţionara sa muzicuţă…

Ultima zi a aparţinut americanilor, aproape în exclusivitate, vezi vedea de ce. Corey Harris votează cu noua generaţie de bluesmen, apărând pe firmament de circa un deceniu. De pe Mississippi până în Mali (parafrazând un disc celebru al său), tânărul muzician a investigat originile muzicale afroamericane, contribuind aşadar aproape ştiinţific la „săpăturile” în această direcţie. Orientat şi spre reggae, recitalul omului cu chitara a contrabalansat de minune momentele mai „electrificate” ale regalului de blues.

Cât despre chitarista Debbie Davies, aceasta a venit în trio cu bateristul român Liviu Pop (acelaşi din band-ul lui Chris Tofield, din urmă cu doi ani). Înainte de toate, de precizat experienţa de invidiat acumulată în Bay Area ori Los Angeles (cu „Maggie Mayall and the Cadillacs”!) culminând cu cei trei ani alături de Albert Collins. Altfel, că de-a lungul anilor a mai cântat cu nume uriaşe gen John Mayall ori James Cotton (lista e lungă, ca şi la „Sugar Blue”!) contează mai puţin când o ai în ochi şi urechi, live, pe cea mai bună artistă blues contemporană (1997), fiind nominalizată şi în acest an! În rest, o puteţi prinde la New Orleans, pe 27 şi 30 ale lunii! Sincer, nu m-am omorât niciodată, cum se spune, după blues, exceptând acea minimă cultură generală dinspre acesta pe care e musai s-o ai când discuţi de rock, jazz sau folk. Mi se părea un fel de… limbă moartă. Festivalul de la Sighişoara (organizat ireproşabil de Aurel Haţiegan şi Ioan Lazăr) mi-a arătat cu vârf şi îndesat că se poate discuta şi despre creativitate în blues, că fiecare artist care se respectă tânjeşte – pe acest onorific calapod – să fie el însuşi, să mai pună o cărămidă, cât de mică, la edificiu… ceea ce nu-i uşor, dar cu atât mai frumos.

PRO FM Alternativ

Pro FM a lansat un radio de nisa, PRO FM alternativ. Deocamdata este doar online, dar poate isi dau seama managerii de acolo ca exista lume care asculta rock alternativ si iau si ei o licenta pe FM.

Chiar si online, PRO FM alternativ e o idee foarte buna. Un plus fata de varianta online a City FM este faptul ca pe PRO FM Alternativ vad si eu in winamp ce melodie e, pentru ca la City FM ma intreb de sute de ori cine canta melodia X si daca nu e cineva mai avizat pe langa mine raman cu intrebarea.

Deocamdata au doar muzica (unii ascultatori cred ca se bucura ca nu le intrerupe nimeni melodia cu stiri). Poate pe viitor, daca vedeti ca aveti public, faceti si ceva emisiuni (NU stiri! ca daca vreau sa aud stiri dau pe News FM sau ma uit la Realitatea). A, si poate bagati si ceva trupe romanesti noi, sunt o gramada care canta bine!
Fanii The Replacement, The Flaming Lips, Panic at the disco!, Blonde Redhead etc. pot fi fericiti ca PRO FM se gandeste si la ei, nu numai la fanii Delia, Elena si Mandinga.

Bulinus Albastrus

Cine nu a vazut vreodata o cladire cu ditamai bulina rosie pe care scrie “Cladire expertizata si incardata in calasa I de risc seismic”? Toata lumea stie ce inseamna bulina rosie de pe cladirile din centru. Eu m-am gandit de multe ori daca nu cumva se vand mai ieftin apartamentele din cladirile cu bulina.

Daniel Gontz si Gianina Carbunariu au initiat un proiect, pornind de la bulina rosie, proiect ce poarta numele de Bulinus Albastrus - interventia in spatiul public. Bulina albastra e pentru “Cladirea expertizata si incardata in clasa I de risc estetic”. E pentru cladirile care ameninta frumusetea Bucurestiului, pentru prostul gust si pentru banii pe care unii ii investesc in materiale de constructii, fara sa se gandeasca sa dea ceva bani unui arhitect care sa faca un proiect frumos. Cine vrea, poate descarca Bulinus Albastrus aici.

Asa cum spun initiatorii proiectului, bulina rosie iti spune sa te ferest, bulina albastra iti spune sa iei atitudine. Nu stiu cati turisti care vin sa viziteze Bucurestiul Vechi vor sa vada cladiri de beton, cu termopane si flori de plastic in geam. Poate nu ar trebui sa daramam cladirile vechi, care au culoarea si parfumul Micului Paris, iar in locul lor sa construim tot felul de ciudatenii care nu au nicio treaba cu ce e in jur.