Daca e februarie, la Sighisoara e Blues!

Articol de Doru Ionescu

 

A mai trecut o iarnă, şi la Sighişoara a mai intrat în amintire o ediţie (a patra) a deja tradiţionalului festival organizat de Fundaţia « Sighişoara Blues Hospital » (14 – 16 feb. 200 cu sprijin de la Primăria oraşului. Nici o greşeală, melomanii din toată ţara s-au mai „vindecat” o dată de blues, umplând la refuz sala Mihai Eminescu din oraşul medieval sau… urmărind emisiunile „Remix” din martie la TVR Cultural. Din păcate, ca martor ocular o spun, ca şi la trecutele ediţii, oricât v-aţi fi bucurat de selecţiunile noastre din concert şi de interviuri, nu se compară cu amploarea recitalurilor, ori cu nopţile de jam session stinse în zori!

A fost, de departe, cea mai tare ediţie prin participarea internaţională! Singura trupă românească a fost în acest an „Survolaj”, care a făcut cinste „reprezentării”, în sensul în care a cântat din repertoriul de-nceputuri (plus ceva preluare, cum fac marii artişti de oriunde, fiind vorba de blues) piese proprii apropiate stilistic de egida manifestării. În aceeaşi seară, nemaipomenitul Tatrai Tibor (timp de 12 ani cel mai bun chitarist al Ungariei, şcolit în trupa regretatului Radics Bela!) şi „Magyar Atom” au omagiat „la nivel” monştri sacri ca Jimi Hendrix, Eric Clapton, J J Cale, Steve Winwood…

A doua seară a debutat tot cu un grup maghiar, „Someday Baby”, un trio inedit afişând fără prejudecăţi piese în vechea manieră delta blues, la intersecţie cu twistul! Cu un lider aproape carismatic la chitară (dobro!) şi voce şi având pe post de basist un interpret la tubă (pe alocuri şi la… pet!), grupul – altfel necunoscut „degustătorilor” – s-a bucurat de succes; binemeritat, am văzut pe net, în 2006 maghiarii lansând un prim CD bine primit chiar la americani acasă!

Apogeul festivalului s-a consumat cu siguranţă la recitalul „Sugar Blue”, poate cel mai mare muzicuţist al momentului, însoţit de grupul său italian cu care cântă de câţiva ani. Îl mai intervievasem în toamnă, atunci când Marcian Petrescu („omologul” român) l-a adus într-un turneu de cluburi româneşti, dar nu l-am putut „savura” live, aşa cum am făcut-o la Sighişoara… Muzicianul (premiat Grammy!) care apare pe atâtea discuri „Rolling Stones”, Willie Dixon, Bob Dylan, Brownie McGhee, Louisiana Red, Stan Getz şi atâţia alţii, a cântat deopotrivă standarde şi compoziţii de-ale sale (are cel puţin trei discuri editate în nume propriu), între care şlăgăroasa „Lip Service And Lies” ori recenta „Bluesman”, bisând până… li s-a făcut „milă” celor din sală! Asta între două jam sessions, reinventând iar şi iar bluesul cu revoluţionara sa muzicuţă…

Ultima zi a aparţinut americanilor, aproape în exclusivitate, vezi vedea de ce. Corey Harris votează cu noua generaţie de bluesmen, apărând pe firmament de circa un deceniu. De pe Mississippi până în Mali (parafrazând un disc celebru al său), tânărul muzician a investigat originile muzicale afroamericane, contribuind aşadar aproape ştiinţific la „săpăturile” în această direcţie. Orientat şi spre reggae, recitalul omului cu chitara a contrabalansat de minune momentele mai „electrificate” ale regalului de blues.

Cât despre chitarista Debbie Davies, aceasta a venit în trio cu bateristul român Liviu Pop (acelaşi din band-ul lui Chris Tofield, din urmă cu doi ani). Înainte de toate, de precizat experienţa de invidiat acumulată în Bay Area ori Los Angeles (cu „Maggie Mayall and the Cadillacs”!) culminând cu cei trei ani alături de Albert Collins. Altfel, că de-a lungul anilor a mai cântat cu nume uriaşe gen John Mayall ori James Cotton (lista e lungă, ca şi la „Sugar Blue”!) contează mai puţin când o ai în ochi şi urechi, live, pe cea mai bună artistă blues contemporană (1997), fiind nominalizată şi în acest an! În rest, o puteţi prinde la New Orleans, pe 27 şi 30 ale lunii! Sincer, nu m-am omorât niciodată, cum se spune, după blues, exceptând acea minimă cultură generală dinspre acesta pe care e musai s-o ai când discuţi de rock, jazz sau folk. Mi se părea un fel de… limbă moartă. Festivalul de la Sighişoara (organizat ireproşabil de Aurel Haţiegan şi Ioan Lazăr) mi-a arătat cu vârf şi îndesat că se poate discuta şi despre creativitate în blues, că fiecare artist care se respectă tânjeşte – pe acest onorific calapod – să fie el însuşi, să mai pună o cărămidă, cât de mică, la edificiu… ceea ce nu-i uşor, dar cu atât mai frumos.

Corey Harris

Tot la Festivalul de blues de la Sighisoara l-am cunoscut si ascultat pe Corey Harris. Are un album de blues, “Mississippi to Mali”, calatoreste mult in cautarea radacinilor africane, canta blues si reggae. Pune multe intrebar tuturor oamenilor pe care ii cunoaste si are o uimitoare tinere de minte.

Nu am filmarea de la Sighisoara (unde a cantat impreuna cu Sugar Blue la jam session, se pare ca pentru prima data!), dar postez o filmare cu Corey Harris “mai in mediul lui”, asta pana duminica, pe 16 martie, cand puteti vedea interviul si recitalul lui la emisiunea REMIX.

Survolaj - Cantecul Ploaiei

Survolaj la Rock ‘92.

In 2008 i-am vazut la Sighisoara Blues Festival, revenind in maaaare forta! Ii puteti vedea in emisiunea REMIX din 2 martie (TVR Cultural)

Clipuri Dan Badulescu

Trei linkuri la clipuri postate recent, tinand de arhiva de aur a folk & rock - ului romanesc :

“Lauda luminii”

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, compozitie si interpretare Dan Badulescu

“Lumina lina” / “Lin lin” compozitie Dan Andrei Aldea, interpretare Dan Badulescu

Gandul Matei va lansa un album acustic

Deocamdata stim doar atat. Gandul Matei (Chisinau) se pregatesc sa lanseze un album acustic. Se pare ca de cativa ani se joaca cu aceasta idee, au incercat terenul in concerte, cantand acustic, si au deja cateva piese.

In luna martie a acestui an se pregatesc sa lanseze albumul. Acesta se va chema “In profil” si va contine piese deja consacrate precum Nae, La Ciocana, Cotlete cu Goroh, pe ritmuri de bossa nova, funk, jazz, soft rock.

Gandul Matei sunt una din trupele care vin din Republica Moldova si care au mare succes in Romania. Mie imi plac foarte mult, au ceva diferit fata de rockul cantat la noi, si ei, si Alternosfera.

Din aceasta initativa de a scoate un album acustic mi se pare ca sunt soua trenduri in muzica din Romania:

1. E la moda sa canti acustic / unplugged (vezi Phoenix 45 de ani)

2. E la moda amestecul de genuri si influente.

Fie ca vor sa fie in trend sau nu, Gandul Matei imi place si sper sa-i mai vad prin concerte in Bucuresti, Cu gandul la EA, Ghem in Ghem si bineinteles cu viitorul In profil.

Gala Folk Om Bun pe 29 februarie

Anul se sfarseste si incepe cu folk.  De fapt, cu folkul de la Om Bun. Daca in decembrie avem trei zile de festival de folk, trei zile care pentru mine sunt chiar mai frumoase decat Craciunul, in februarie avem Gala Folk Om Bun. Nu mai e concurs, sunt doar recitaluri ale unor folkisti consacrati.

La Sala Palatului, de la ora 19.30, intr-o zi care se repeta doar o data la 4 ani, vor canta Pavel Stratan, Ada Milea, Mircea Baniciu & Vladi Cnejevici, Vasile Seicaru, Ducu Bertzi, Victor Socaciu si Biroul Executiv, Dinu Olarasu, Daniel Iancu, Mircea Vintila si Brambura, Tatiana Stepa.

Biletele sunt de 35 ron, 50 ron si 70 de ron.

Bucium lanseaza primul album, “Voievozii”

Pe Bucium i-am vazut o singura data in concert (nu sunt chiar genul meu) in deschidere la Apocalyptica, prin 2006.

Pe 29 februarie 2008 lanseaza primul lor album, “Voievozii”, la Clubul Taranului din Bucuresti. Intrarea la concert este de 20 de lei, cu CD cu tot, sau 15 lei, fara CD. Casa de discuri este A&A Records, se pare singura casa de discuri din Romania care se baga si la genuri de muzica mai putin mainstream.